I. IDEI PRINCIPALE
1. În câmpul primordial al energiei fundamentale infinită și eternă, omogenă vibrațional în toată masa sa, au apărut tensiuni care au determinat apariția de bule uriașe cu compactizări mai puternice în raport cu energia fundamentală primordială din jurul lor.
2. Diferențele vibraționale dintre bulele astfel formate și energia fundamentală din jurul lor au dat naștere primelor mișcări ale bulelor; la locurile de tangență ale bulelor cu vibrații diferite cu restul energiei fundamentale s-au format rupturi și în interiorul bulelor, și în exteriorul lor, care au continuat mișcările, formând fluxuri de formațiuni cu mărimi diferite.
3. Astfel de procese se petrec permanent în energia fundamentală dinafara Centrelor de evoluție.
II. DETALII, DISCUȚII
Am făcut o intrare în subiect în primul capitol al acestor studii: ”Energie fundamentală”, astfel încât acum putem să intrăm în mai multe detalii pentru înțelegerea cât mai profundă a felului în care am ajuns noi, acum, monade conștiente de viața pe care o avem și o folosim pentru a ne dezvolta, în plus și pentru a ajuta și pe altele asemănătoare nouă să parcurgă treptat drumul evoluțiilor, așa cum și noi suntem ajutați, la rândul nostru, de monade mult mai avansate pe această cale.
Știm acum ce este, în linii mari, energia fundamentală și principalele ei caracteristici inteligibile pentru noi, din perspectiva pământeanului aflat la acest nivel, de azi, al vibrației planetare: adică o vibrație planetară naturală foarte joasă. Vrem cunoașteri suplimentare despre felul în care s-au format primele fluxuri energetice, care au condus la formarea primelor monade – proces care continuă fără încetare: ajutătorii noștri astrali vin astfel cu explicații suplimentare.
Începuturile relevă o masă infinită și eternă de energie fundamentală, omogenă în toată masa sa. Prima dată au apărut în această masă unică de energie tensiuni care au creat primele compactizări mai puternice în interiorul acestei mase unică la începuturi. Putea să fi existat o primă compactizare foarte fină, foarte ușor diferită de restul înconjurător dar, după cum se formează astfel de diferențe permanent – chiar dacă rar – este de asemenea posibil să fi existat în multe locuri, simultan, compactizări diferite față de restul energiei infinite, și chiar cu compactizări diferite între ele: situate la distanțe enorme, ele însele având dimensiuni diferite, dar finite.
La marginea câmpului, spațiului cu energie fundamentală cu compactizare diferită, s-au format tensiuni mai puternice între acest câmp și restul înconjurător. În timp, datorită tensiunilor, au apărut mișcări fine care au condus la ruperea unor porțiuni în locurile de învecinare: și din câmpul cu compactizare primordială, și din cel cu compactizare diferită. În acele locuri s-au format, în perioade mari de timp, primele fluxuri-câmpuri mai mici cu impuls de mișcare format din impulsurile inițiale care le-au format. Și ele, la rândul lor, au avut mai departe acțiuni asupra câmpurilor cu care se învecinau și pe care astfel le puneau în mișcare.
Mișcările au fost imperceptibile la început, dar în timp au devenit din ce în ce mai puternice, pe măsura deplasărilor create prin impulsurile noilor câmpuri care se formau. Luau naștere fluxuri din ce în ce mai multe, mai largi sau mai mici și mai înguste presate de cele din jur, ale căror mișcări deveneau tot mai rapide sub efectul cumulat al impulsurilor provenite din ruperi. Și, de asemenea, mișcările se formau în toate direcțiile; avem tendința să credem că se formau la un fel de ”suprafață”, dar absolut toate se petrec în profunzimea energiei fundamentale și practic ceea ce am numit câmpuri, spații nou formate sunt de fapt sub formă de bule. Am folosit asemenea exprimări pentru a arăta că, oricum ne-ar duce înțelegerile personale, singura exprimare care se apropie de realitate este aceea de bulă. Este foarte important să vedem asemenea câmpuri ca bule de energie fundamentală, pentru că practic fenomenele descrise s-au petrecut oriunde în jurul bulelor cu compactizare diferită de aceea a energiei fundamentale primordiale. Iar fluxurile care își începeau mișcările s-au format de jur împrejurul bulei (sau bulelor) dintâi: dar și în interiorul bulei, la fel ca și în exteriorul ei – căci discutăm despre o posibilă unică bulă – să zicem primordială – sau mai multe asemenea bule primordiale formate simultan. Deși viața ca atare începe prin existența unor bule mici: formarea celulelor energetice fundamentale ale monadelor, formarea monadelor, evoluțiile lor, trăirile lor împreună, bulele primordiale au fost foarte mari, uriașe, din care au ajuns să se formeze, prin fragmentări repetate, bule din ce în ce mai mici, chiar dacă la început ele erau foarte mari. În timpuri pe care le putem numi, metaforic vorbind, eternități și valuri de eternități despărțite de evenimente diferite (ruperi, spargeri, etc.), fragmentările au ajuns înaintate, creându-se bule tot mai mici, până când au ajuns – comparativ cu ceea ce știm azi – mult mai mici decât particulele subatomice: care sunt structuri complexe în felul lor, compuse din alte formațiuni care cuprind mai multe monade – ele însele fiind formate din celule energetice fundamentale. Așadar cele mai mici formațiuni de energie fundamentală care nu se mai pot fragmenta sunt aceste celule energetice fundamentale pentru monade, chiar dacă unele sunt ceva mai mari decât altele.
Asemenea procese ca cel descris mai sus s-au petrecut de-a lungul valurilor de eternități scurse de la formarea primei/primelor bule primordiale, și se petrec în prezent (și, normal, se vor petrece mai departe). Puterea care conduce la formările permanente cuprinde suma impulsurilor noi care apar mereu, la care se adaugă reverberațiile tuturor mișcărilor care au avut loc și au loc, care formează forța de mișcare, de expansiune a bulelor, creatoare mai departe de altele asemănătoare.
Procesele de acest fel sunt însă mult mai dese prin cumulul de impulsuri care modifică starea vibrațională a tuturor formațiunilor existente, în toate direcțiile, în energia fundamentală. Dar ceea ce li s-a spus și ajutătorilor mei, ceea ce li se spune tuturor este faptul că se știe cât se poate de clar că există porțiuni, spații largi pline de astfel de modificări, dar și o ”margine„ a celor modificate, de la care nu se mai simt niciun fel de vibrații, nimic. Monadele care sunt cele mai avansate din toate Centrele de evoluție nu mai simt absolut nimic, ceva ce s-ar putea petrece acolo și care să ateste modificări. Dar se prea poate ca în infinitatea energiei fundamentale, ale cărei margini nu au fost până acum simțite de cele mai puternice monade (cele mai vechi, practic cele din primul Centru de evoluție format în această parte a energiei fundamentale), dar este cât se poate de sigur ca în alte părți ale infinitului să se fi format tot asemenea feluri de elemente, mișcări, fluxuri, care să fi dat naștere altor monade, la rândul lor auto-organizate în ceea ce noi numim Centre de evoluție.